liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Eu, antisocialu…


Eu, antisocialu…

Motto:

Eu antisocial/ anti – ”social”,
Tu asistent/ asistat social,
El/ ea socialisti?

Despre conjugarea substantivelor/ adjectivelor se glumea pe vremea cand eram la liceu. Un ”smecher” – ceva mai stapan pe gramatica – il provoca pe cate un coleg mai ”aerian”: ia sa vad daca stii sa conjugi substantivul ”elev”. Iar elevul, lovit in amoarea proprie incepea imediat: eu elev, tu elev, el/ ea elevi… Cu putina imaginatie, ”vedeai” si elipticul verb ”a fi”, si astfel ”conjugarea substantivului” nu mai parea atat de ilogica si agramata…
Am plasat chiar in titlu ”glumitza” cu conjugarea substantivului/ adjectivului ”social” pentru a sugera ca si aici putem gasi o aparenta logica in sensurile (luate separat) ale adjectivului/ substantivului social(ist). Ati observat, sper, conditia aparentei ”logici”/ ”corectitudini”: separarea celor trei persoane la care se face atasarea adjectivului/ substantivului ”social”(ist). Din nou, cu putina imaginatie, se poate imagina ca si verbul ”a fi” este la locul lui. Astfel, ”conjugarea” chiar pare a avea sens/ rost: Eu sunt antisocial/ anti – ”social”, Tu esti (un) asistent social sau Tu esti (un) asistat social, El/ ea sunt socialisti. Cum spuneam, luate segmentat, cele trei compenente chiar au sens, sau chiar ar putea avea un sens. Cu o conditie: semnificatia cuvantului ”social” sa fie aceeasi, adica pastrata cu aceeasi semnificatie de la un segment la altul al ”conjugarii”.
Problema este cat se poate de serioasa: are cuvantul ”social” aceeasi semnificatie in toate situatiile (sau macar in majoritatea acestora)? Raspunsul meu – urmare a observarii si examinarii a sute de sintagme care contineau cuvantul ”social” – este unul ferm: NU! Si nu este doar vorba despre vestita polisemie romaneasca – rod al multiplelor imprumuturi din varii limbi, ci este vorba despre o ”investire” (ca la premieri, ministri, guverne) cu sensuri mereu altele, deviate voit, incarcate ad hoc cu ”umanism”, ”omenie”, ”umanitate”, sau cu o ”pozitivitate” indusa prin tangente, dar fara a asuma vreo responsabilitate. Voi aminti doar cateva dintre sutele de sintagme care sugereaza, implica, dar nu precizeaza si nu responsabilizeaza cu nimic pe utilizatorul acestora. (As putea exemplifica cu asa numita ”politica a testicolului” care doar se implica, dar nu se baga…, dar sufar de pudibonderie, asa ca renunt).
Pe vremea ”societatii socialiste multilateral dezvoltate” construite (chipurile) de poporul roman eliberat de Armata Sovietica de sub jugul fascist si dupa inlaturarea (fizica!) a burgheziei tradatoare, a exploatatorilor nemilosi, a afaceristilor si speculantilor capitalisti se ajunsese cu minciuna ca ”socialismul a invins deplin si definitiv” in Romania. Ei bine, dupa aceasta victorie, cam totul avea ”caracter social”: la Facultatea de Medicina din Iasi se preda ”Medicina Sociala”, condusa cu mana de fier de prof univ dr (in medicina) Rugina, cu zelosul astitent Rene Duda (tatal actorului Radu Duda, sotul printesei Margareta) si alte persoane bine pregatite ideologic. Desigur, atributul de ”social” agatat de coada ”medicinii” sugera ca este necesara o pregatire a medicului pentru ”viata sociala”, respectiv pentru valorile ”socialismului victorios in toate domeniile de activitate”. Aici, la Medicina Sociala se studia statistica (disciplina pe care eu am studiat-o in studentia mea – 1967/ 1971 – sub denumirea de ”Statistica sociala”), si se demonstra cata grija exista din partea Partidului Comunist si a ”statului nostru socialist” pentru dimensiunea ”sociala” a activitatii medicale. Desigur, era si Catedra de Stiinte Sociale (unde am activat ca asistent univ. la disciplinele Economie Politica si Economie sanitara, in perioada 1976 – 1989, dupa care am fost ”varsat” in fosta Catedra de Medicina Sociala si care se numea (si se numeste) acum ”Sanatate Publica si Management sanitar”), dar despre asta, mai pe larg, alta data. Evident, ”Sanatate publica” era noua denumire pentru fosta ”Medicina Sociala”, iar ”Managementul Sanitar” era noua denumire pentru disciplina introdusa de mine in 1978, Economie sanitara). Amintesc aceste lucruri pentru a-mi motiva aversiunea fata de un termen care (nici atunci, nici acum) nu explica si nu probeaza nimic, ci doar creeaza un halou de sugestii implicite, respectiv ca ar fi vorba despre grija statului (socialist) pentru oameni.
Pentru cititorii care nu au facut pasiune pentru cunoasterea integrala, pentru viziunile holistice asupra realitatii amintesc ca nu doar ”statul socialist” era (chipurile) interesat de ”social”, adica de oameni, ci si statul caputalist. Aici, sensul cuvantului ”social” difera de cel (supra)uzitat de socialistii etatisti din ”lagarul socialist sovietic”. ”Social”, in capitalism nu mai inseamna ”toti oamenii” (ca in socialismul egalitarist), ci inseamna ”oameni sarmani/ saraci”. In noul context ideologico-politic capitalist ”Asistenta sociala” nu (mai) inseamna ajutor/ sprijin pentru toata lumea (de ex., pentru un afacerist aflat in insolventa nu se acorda ajutor ”social”, el poate muri linistit si fericit pentru ca trebuie pedepsit pentru ”lacomia” sa, nu?). ”Social”, in capitalismul romanesc original si foarte distractiv inseamna si ”bani”. Pe vremea odiosului si exploatatorului regim capitalist de trista amintire Boc (Basescu fiind implicit, asa cum, tot implicit, social inseamna, acum, sarac) cuvantul ”social” devenise echivalent pentru ”bani”. Exemplific: un satean, fost bodyguard dat afara de la serviciu pe motiv de criza, stia ca are dreptul la ”social”, adica o indemnizatie baneasca destul de frumusica dat fiind ca in familia lui nu era niciun salariat: el somer, ea casnica, trei copii minori, parintii – doua perechi – batrani fara pensie pentru ca nu au avut niciodata serviciu. Cand austeritatea a lovit si scumpa noastra patrie, pomenile s-au subtiat substantial. Mai exact, cei noua intretinuti s-au trezit ca trebuie sa-si caute de lucru pentru ca ”socialul” nu mai venea… Primarul (pedelist, cum altfel, adica unul rau si care ia banii de la gura copilasilor) era sistematic injurat de fostul bodyguard: ”Mnezeii lui de primar, ni-o taiet socialu. Las ca vin ele alegerile!”. Evident, alegerile au venit, in locul pedelistului odios a venit un socialist luminos. Dupa alegeri, bodyguardul s-a si adresat noului primar: da socialu, ni-l dati? Dupa raspunsul negativ a venit si explicatia: din cauza lui Basescu… In consecinta, bodyguardul nostru – tot somer – asteapta alegerile viitoare. ”Musai tre sa ne dea socialul…”. Probabil, in mintea lui de bodyguard cu 8 clase primare s-a si nascut intrebarea: pai daca nici socialistii nu dau social, atunci cine dracu?… Degeaba i-am explicat eu bodyguardului ca nu sunt de acord ca din impozitele platite de mine el si familia lui sa prospere (primind un ”social” substantial..), degeaba i-am explicat ca si el ar trebui sa plateasca impozite (doar lucra cu caruta si mai facea un ban acolo… desigur neimpozitat). El stia una si buna: te declari sarac, nu declari veniturile si primesti ”socialu”… Simplu, nu?
Desigur, voi scrie o carte pe aceasta tema. Subiectul este nu numai savuros, ci prezinta si un larg interes… ”social”. Pana atunci, precizez ca atunci cand ma declar anti”social”, inteleg prin asta ca nu dau castig de cauza si intelegere celor care traiesc din ”social”, ca nu sunt de acord cu oferirea nediferentiata si excesiv de generoasa a unui ”social” substantial valizilor autodeclarati invalizi, sanatosilor cu certificate de boli invalidante, si a altor ”asistati social”.
In incheiere, reiau (sper, cu mai mult sens) ”conjugarea” adjectivului/ substantivului ”social”: Eu sunt anti ”social”, Tu (bodyguardule somer si cu venituri nedeclarate) esti/ ai fost un asistat social, Ei/ ele (adica primarii si primaritele) sunt socialisti/ socialiste. Pe scurt, conform hartilor electorale demonstrative care oglindesc raportul ”culorilor” politice, Romania este majoritar rosie, adica foarte sociala, in curand (din nou) socialista.
Jos capitalismul baronilor locali! Sus socialismul bodyguarzilor someri care asteapta ”socialu” si pe generosii socialisti aferenti. In fond, fie socialista, fie capitalista democratia a invins in Romania ”deplin si definitiv”, adica pana la proba contrarie.

Liviu Drugus http://www.liviudrugus.ro, http://www.liviudrugus.wordpress.ro

Anunțuri

2 răspunsuri la „Eu, antisocialu…

  1. calin 15/06/2012 la 12:21 PM

    Substantivele se conjugă astfel:

    Indicativ prezent:
    eu substantivez
    tu substantivezi
    el/ea substantivează
    noi substantivăm
    voi substantivaţi
    ei substantivează

    Indicativ perfect compus:
    Am, ai, a, am, aţi, au substantivat

    Indicativ viitor:
    voi, vei, va, vom, veţi, vor substantiva

    Indicativ viitor anterior
    voi fi substantivat, vei fi substantivat

    Conjunctiv prezent:
    să substantivez

    Condiţional prezent:
    aş substantiva

    Prezumtiv:
    oi, oi, o, om, oţi, or substantiva.

    Ma bucur k imi mai pot aduce aminte cateva notiuni de gramatica din scoala generala.O zi frumoasa

  2. Pingback:Managementul ca alocare adecvată de resurse/ mijloace pentru scopuri bine precizate. Metodologia Scop Mijloc – în faza recunoașterii implicite în calitate de teorie generală a acțiunii umane (Management). Urmează faza recunoașterii explicite? (2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: